Ianuarie

Prepararea pilulelor

Pilula este una dintre cele mai vechi forme de medicamente administrate pe cale orală în farmacologie, care, în timpul secolului XX, a fost treptat înlocuită la nivel mondial. Transformarea materiilor prime solide în pilule a fost sarcina tradițională a farmaciștilor, aceasta fiind preluată de fabricarea tabletelor, pe de o parte, și de umplerea pulberilor în capsule gelationoase, pe de altă parte.

Procesul de preparare

Conform procedeului tradițional de preparare a pilulelor prin modelare, substanțele active sunt amestecate cu excipienții, după care se adaugă o substanță liant, și împreună se frământă într-un mojar cu un pistil, până la obținerea unei consistențe plastice. Excipienții pot include agenți de umplere (de exemplu, glucoză, lactoză, sorbitol, manitol, dextrină, argilă albă etc.), care sunt necesari pentru a obține dimensiunea dorită; precum și agenți de dezagregare (de exemplu, amidon, pulbere de agar, bicarbonat de sodiu), care ajută la descompunerea și absorbția pilulei după administrare.

În elaborarea pilulelor, agentul liant este esențial pentru a asigura coeziunea amestecului de substanțe active și excipienți. Alegerea agentului de legare depinde de tipul de ingredient activ și de proprietățile dorite ale pilulei. Între agenții de legare folosiți frecvent se numără polividona, makrogol-stearatul, sorbitolul și siropul.

Amestecul, astfel obținut este rulat sub formă de cilindri, apoi tăiat în bucăți cu ajutorul dispozitivului de pilulare și modelat în formă rotundă. Bilele sunt uneori presărate cu argilă albă pentru a preveni lipirea. Pilulele finite sunt ambalate în cutii de carton sau plastic.

Aplicabilitate

După disponibilitatea doar a preparatelor lichide, pilula a fost primul medicament solid, care se administra pe cale orală, așa că nu este de mirare că această formă a câștigat rapid popularitate. Drept urmare, au apărut diferite variante cu mărci comerciale: crestături, incizii sau semne în relief.

În perioada sa de apogeu, în întreaga lume, sute de preparate sub formă de pilule erau documentate în diferite lucrări de specialitate farmaceutică. Soarta acestei forme de medicament a fost pecetluită în 1843 de artistul, scriitorul și inventatorul englez William Brockedon, care a creat un dispozitiv care a generat o nouă formă de medicament, tableta.

Tabletele s-au răspândit la fel de repede ca atunci când a apărut pilula. Deoarece metoda de preparare a acestei noi forme de medicament a devenit rapid automatizabilă, spre deosebire de pilule, care necesitau în continuare o metodă de producție manuală chiar și după milenii, conceptul de pilulă a început treptat să dispară din majoritatea lucrărilor de specialitate medicală și farmaceutică.

Știați că?

  • Încă din Egiptul antic se foloseau preparate medicinale similare pilulelor, realizate din șofran, smirnă și scorțișoară, cu miere și diverse rășini ca lianți.
  • În Evul Mediu, suprafața acestor bile era acoperită cu substanțe de origine vegetală, condimente și, mai târziu, cu zahăr, pentru a masca gustul amar al pilulelor și a facilita înghițirea acestora.
  • Ulterior, a apărut așa-numita Pilula Perpetua, sau pilula eternă. Această mică bilă din metal de antimoniu, considerată a avea efect laxativ, ieșea neschimbată din tractul digestiv împreună cu fecalele, iar pilula era apoi spălată cu atenție și reutilizată, chiar și pentru alți pacienți.

Deși pilulele au avantajele lor, nu sunt considerate o formă modernă de medicament, deoarece producția lor se face manual, ceea ce nu este suficient de igienic. Apariția tabletelor și a capsulelor aproape le-a înlocuit complet, dar, în ciuda acestui fapt, încă mulți medici, în special cei mai în vârstă, le prescriu pacienților lor.